Primul general român format la Harvard răspunde unei întrebări presante. Ce șanse mai are Ucraina să învingă Rusia EXCLUSIV
0Ucraina se află într-o situație dificilă în fața unui inamic care are, aparent, resurse nelimitate. Așa s-a ajuns ca optimismul din 2022, când ucrainenii au obținut câteva victorii în fața rușilor, să fie înlocuit azi de cel mai negru pesimism. Generalul (r) Alexandru Grumaz explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, la ce ne-am putea aștepta în perioada următoare.
Când în februarie 2022 trupele ruse invadau Ucraina, aproape toți analiștii au prezis căderea iminentă a Kievului. Numai că ucrainenii au renăscut din propria cenușă și au reușit o contrafensivă surprinzătoare, care le-a adus o serie de succese și a reaprins flacăra speranței. Doar că 2023 și prima jumătate a acestui an au venit cu schimbări dramatice ale situației de pe front, iar odată cu căderea Bahmutului și a Avdiivkai a revenit pesimismul.
Primul care a admis că Ucraina are șanse minime a fost Valeri Zalujnîi, fostul șef al Forțelor Armate Ucrainene, iar pentru asta a plătit cu postul. Zilele trecute, directorul adjunct al spionajului militar ucrainean, generalul Vadim Skibitskîi, a șocat cu o declarație în „The Economist” în care spunea că Ucraina nu poate învinge Rusia pe câmpul de luptă.
Într-un moment în care, dincolo de unele declarații, pare că nici Kievul nu mai crede cu adevărat în victorie, „Adevărul” a încercat să afle în ce măsură Ucraina mai poate câștiga acest război, iar pentru asta a discutat cu Alexandru Grumaz, primul general român format la Washington,.
Toate astrele s-au aliniat pentru Rusia
„În condițiile actuale, cu un deficit de militari, Ucraina încearcă să mențină linia frontului atacată în forță de ruși în mai multe puncte strategice. Invadatorii câștigă teren în estul Ucrainei. Unele trupe ucrainene din prima linie s-au retras din pozițiile de la nord și nord-vest de orașul Avdiivka ocupat de ruși, în regiunea Donețk de Est. Forțele ruse și-au propus de mult să pună mâna pe patru orașe mari care formează o centură de fortărețe în regiunea Donețk adică Sloviansk, Kramatorsk, Druzhkivka și Kostiantinivka. Invadarea și ocuparea acelei centuri ar duce la anexarea întregii regiuni Donețk”, explică generalul gravitatea situației.
În calea invadatorilor stă însă orașul Donețk Chasiv, la 80 de kilometri de Avdiivka, oraș semnificativ din punct de vedere operațional, deoarece ar oferi forțelor ruse un teren de pregătire pentru a lansa operațiuni ofensive împotriva Druzhkivka și Kostiantinivka.
Trupele ucrainene observă, de asemenea, o acumulare de forțe rusești în nord, în jurul Harkiv, deși acesta ar putea fi un efort rusesc de a încerca să-i facă pe ucraineni să aducă trupe din alte zone ale frontului, din sud și est, punctează generalul Grumaz. El amintește că raportul forțelorm de exemplum în zona Avdiivka este de 3 la 1 în favoarea rușilor. Pe lista de nevoi ale ucrainenilor pentru menținerea frontului sunt sistemele de apărarea antiaeriană și în special sistemul Patriot.
E vremea unei abordări mai complexe
„Eu spun că, pe lângă dotarea cu muniție și tehnică militară, trebuie să aibă loc o conversație «cinstită» între aliați și Ucraina pentru a stabili cum ar putea arăta o victorie, împreună cu ce concesii și compromisuri ar putea fi necesare în orice înțelegere de pace sau de încetare a focului. Întărirea moralului de la ultima «injecție de ajutor» din partea SUA, înseamnă că în prezent există puțin apetit în rândul conducerii Ucrainei de a discuta despre un potențial sfârșit al războiului care nu implică o victorie totală. Este clar că la Kiev, printre politicieni, există o sensibilitate mare când se discută de eventuale concesii”, spune generalul.
Alegerea unui moment pentru negocieri va depinde în primul rând de situația de pe front. „Totuși, este mai puțin clar dacă Ucraina poate recupera sau nu teritoriul pe care Rusia l-a ocupat. Capacitatea Rusiei de a recruta sute de mii de soldați contractuali relativ bine plătiți și de a crește producția de arme a surprins Statele Unite și aliații săi din NATO”, adaugă înaltul ofițer.
El mai amintește un detaliu semnificativ: Armata Rusiei este acum cu 15% mai mare decât înainte de invazie, comandamentul s-a adaptat rapid la provocările inovatoare ale câmpului de luptă și Rusia va produce mai multă artilerie în acest an decât toți cei 32 de membri ai NATO la un loc, a spus luna trecută generalul Christopher Cavoli, șeful Comandamentului European al SUA (SCEUR).
Vine la timp ajutorul SUA?
La întrebarea dacă ajutorul amânat luni de zile de SUA a ajuns la timp, generalul nu are niciun dubiu „Livrarea la timp a muniției și a echipamentelor de apărare antiaeriană, spre exemplu, înseamnă literalmente stabilizarea situației militare în prima linie. Stoltenberg, care a purtat discuții cu Zelenski în timpul celei de-a treia vizite la Kiev, le-a spus ucrainenilor că membrii NATO nu și-au respectat promisiunile de ajutor militar în ultimele luni, dar că fluxul de arme și muniție va crește”
El mai amintește și că șeful NATO a subliniat ajutorul SUA care a fost aprobat de Congres, dar și un ajutor dat de către prim-ministrul britanic Rishi Sunak privind un angajament de furnizare echipamente militare și muniții „record” față de Kiev.
„Noul pachet de ajutor al SUA va restabili un flux critic de arme către armata Ucrainei, dar războiul va depinde foarte mult de ce parte a baricadei își poate crește și menține puterea de foc și numărul de trupe în lunile următoare. Trebuie să spunem că în ultimele luni, discuția despre dezvoltarea viitoare a războiului Rusiei împotriva Ucrainei și potențialele finalizări a fost dominată de incertitudinea din jurul pachetului de ajutor al SUA”, subliniază el.
Generalul nu uită că au fost răspândite speculații că Ucraina ar putea fi forțată în curând să negocieze cu Rusia într-un moment în care, evident, nu există voință politică la Moscova de a negocia. Adoptarea pachetului militar de către Congresul SUA a fost întâmpinat cu o ușurare palpabilă în Europa.
„Occidentul s-a întors”
„Votul a fost larg salutat, ca dovadă că Occidentul s-a întors și că angajamentul SUA față de Ucraina nu a fost capturat de campania lui Donald Trump. Cert e că ajutorul militar al SUA poate fi livrat mai rapid decât majoritatea ajutoarelor europene. Ajutorul militar continuu al SUA trimite, de asemenea, un semnal puternic soldaților ucraineni și societății în general - ridică moralul într-un moment în care luptele sunt deosebit de dure și Rusia țintește fără încetare infrastructura critică din orașul Harkov și în orașul Odesa, menținând, totodată, presiunea în regiunea Donbas”, mai punctează generalul.
Însă nu doar ajutorul SUA a întârziat. Pe măsură ce se apropie alegerile europene, apar tot mai multe necunoscute în ecuația de care depinde soarta Ucrainei.
„Trebuie să menționăm și faptul că pe lângă impasul finanțării de către SUA au mai venit și veto-urile repetate ale prim-ministrului ungar Viktor Orban, care a blocat mai întâi deschiderea negocierilor de aderare la UE cu Ucraina și apoi Facilitatea UE pentru Ucraina, pachetul financiar care leagă reconstrucția și aderarea. Să vedem dacă noul Parlament European va fi mai deschis pentru sprijinul Ucrainei decât actualul având în vedere că nici președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen nu va mai fi, pronostic aproape sigur, structura Parlamentului va fi diferită, iar Comisia Europeană va adăuga în mod sigur o poziție de comisar pentru apărare, ceea ce se va constitui într-o structură paralelă cu cea de la NATO, deși de dimensiuni mai mici, dar cu forță financiară mare”, încheie generalul Alexandru Grumaz.
Se încarcă comentariile...
